Nu cred in Dumnezeu. De ce nu cred? Nici eu nu stiu. Au trecut multe ore in care am incercat sa definesc motivul, o fraza sau un cuvant pentru care sa cred. Si nu am gasit. Nu cred ca exista ca fiinta spirituala sau nu. Daca totusi exista, religia este pura fictiune. Religia s-a nascut din dorinta oamenilor de a crede. Avem nevoie de siguranta, avem nevoie sa credem ca exista cineva sa ne ajute, sa ne indrume, ca dincolo de necazuri si suferinte putem aspira la o eternitate de fericire. Avem nevoie de un reper, oricare ar fi el, desi cu cat este mai incredibil si mai presus de limitele umane cu atat devine credibil si demn de urmat. Nu pot sa cred cum o simpla carte determina viata unui om. Refuz sa cred ca destinul imi e predestinat, in “ce mi-e scris”. Prefer sa cred ca imi creez singura propriul destin. Ca nu sunt doar un pion pe tabla de sah a unui intelect superior, o marioneta pe o scena caraghioasa de teatru. Prefer sa scriu aberatii pe care nimeni nu le intelege, dar care pentru mine inseamna totul. Prefer sa cred ca sunt propriul meu Dumnezeu, si nu am nevoie de perfectiune, viata fara de pacate, chinuri pentru a-mi crea propriul Rai. Pentru mine Raiul inseamna sa ma trezesc dimineata cu un “te iubesc”. Sa vina seara si in ciuda oboselii si supararilor de peste zi sa intineresc cu un zambet spontan, sa ma bucur de un sarut dulce si sa pot spune “sunt acasa” in bratele celui iubit. Raiul este iubirea neconditionata. Desi sentimentele sunt trecatoare, amintirile sunt eterne. Acesta este adevarul in care cred. Iubirea nu a omorat milioane de oameni. Credinta si religia, da. Iubirea nu face discriminari, nu exista o iubire mai buna ca alta. Nimeni nu poarta razboaie pentru a promova iubirea. La fel de intangibila si impalpabila ca un Dumnezeu. Aceasta este credinta mea.
1plus1egalx spus
Esti simpatica, naivitatea ta totusi este putin neserioasa. Uita-te la o floare, ce vezi? Uita-te la un animal? ce vezi? Uitat-te la tine si incearca sa patrunzi cu privirea pielea ce te infasoara, fiecare organ in parte, fiecare celula in parte. Apoi, culorile, si dincolo de toate viata ce exista in fiecare celeula. Raportul, comunicarea intre ele. Ai, fi serioasa, nu te surprind toate? Si zici ca au aparut din nimic? Iubirea, dar ce-i iubirea? Cum o definesti? Crezi ca cei ce au omorat in numele vreunui ideal fie credinta, patrie, familie, nu au avut si ei o notiune despre iubire? Nu tocmai iubirea aceea i-a determinat sa omoare? Iubirea ucide pentru ca-i lipseste ceva, ceva ce Isus pe care putini l-au inteles a aratat: sinceritate si vid de egoism. Daca te uiti la Isus Hristos, nu poti ucide pe nimeni, pentru ca intelegi ca El n-a ucis ci s-a lasat ucis.
Deci, ai grija cand redefinesti iubirea, s-ar putea sa ucizi cu dragostea ta la fel de bine ca altii. Nu te supara, bine?
ThaStar spus
Nu m-am suparat si chiar sunt de acord cu un lucru: Nimic nu poate aparea din nimic. Si totusi, universul a fost creat de o forta. O entitate spirituala sau nu, ce poate fi explicata stiintific sau nu. Dumnezeu religios este de fapt Constiinta. Constiinta care te face sa te gandesti de 2 ori inainte de a actiona in mod negativ, care iti provoaca teama ca faptele vor avea repercursiuni asupra ta, fie in viata asta fie in presupusa “viata de apoi”. Cei ce au omorat in numele unui ideal inseamna ca nu aveau idee ce inseamna iubirea, cea adevarata, pura. Iubirea nu face rau. Iisus este poate idealul fantastic al Omului. Un fel de “Fat-frumos” perfect, fara de greseala. Nimeni nu ma poate obliga insa sa cred ca este mai mult decat o legenda foarte bine “mediatizata” la vremea respectiva.
1plus1egalx spus
Iti place matematica? Chimia? Biologia? Chestile astea obositoare incercau sa ne induca un mod de a gandi, a observa. Partea nasoala este ca ne obligau la o concluzie: mecanica, forta etc. este ca si cum ti-as arata ceasul din cui si ti-as spune, o forta l-a creat. Ce mi-ai raspunde acum cand sti ca un ceas trebuie facut de cineva? Nu exista forta CAND VORBIM DE PUNERE DE LUCRURI LA UN LOC, exista un Cineva. uitat-te la plagiatorii astia umani, cloneaza cauta sa creeze noi forme de viata, nu le iese… stii de ce? Pentru ca viata nu o pot reproduce, habar nu au ce este si cam cum a aparut.
Apropo de Isus cel “Fat frumos”, nu crezi ca ar fi un mincinos, un impostor? Cum a putut sa afirme despre el atatea lucruri si totusi sa ramana asa frumos?
1plus1egalx spus
Sper ca nu ai adormit imbatata de iubire?! Iubirea cred ca este o lupta cu tine insuti in primul rand iar mai apoi un efort expus la tensiuni continuu si un risc asumat, riscul ca la iubire sa ti se raspunda cu ura.
ThaStar spus
Nu, nu imi place matematica, desi sunt la profil. Nici dupa chimie nu ma omor, iar partea biologiei care ma atrage cat de cat este genetica. Mie imi place romana, engleza, istoria, informatica…anyway, nu inteleg de ce o iei atat de personal. Fiecare e liber sa creada ce vrea, daca eu nu cred in dumnezeu nu ma poti obliga si nici convinge, pur si simplu mi-am expus parerea. And by the way, iubirea e ceva frumos, nu o lupta. A defini iubirea in termenii astia inseamna sa injosesti un sentiment mai divin decat divinul…
1plus1egalx spus
Matematica cred ca ar trebui sa ne invete sa fim consecventi, seriosi sa intelegem ca atunci cand 1+1 nu mai dau 2 este o prblema de fond nu de suprafata. Nu am intentia sa te oblig sa crezi in Dumnezeu, am insa obligatia morala de a te provoca sa gandesti-analizezi nu din perspectiva unor clisee educationale ci din perspectiva omului interesat de adevar, omul liber sa gandeasca, sa puna ca la cap si sa finalizeze prin concluzii bine intemeiate. Esti un om serios nu? Nu-mi spune ca gandirea este un soi de decolare fara aterizare, nu de alta dar risti sa ramai fara combustibil la un moment dat in viata si atunci ce? Picajul sumbru-sa nu-i spui planare ca nu tine
-
Iubirea ramane o lupta pentru ca poezia trece ca frunza toamna, revine primavara, totusi intre ele s.ar pute sa vina iarna lunga si grea. Deci indiferent de idilicul relatiei partea cea mai serioasa, coloana vertebrala a iubirii ramane lupta pentru a o pastra, intretine, incalzi atunci cand ii degera simtirea. De ce crezi ca se sfarma atatea iubiri? Vei zice pt ca nu-s iubiri. Incorect, in unele cazuri poate. dar in altele nimeni din cei doi nu-si asuma partea dificila a luptei despre care iti vorbeam.
ThaStar spus
“In ceea ce ma priveste, Biblia nu se tine. N-oi fi eu teolog, dar mi se pare ca Vechiul Testament ne prezinta un Dumnezeu care alege anumite natii in detrimetrul altora, sponsorizandu-i pe israelitii setosi de sange in incursiunile lor de distrugeri si jafuri prin Orientul Mijlociu. Nasterea decide daca esti ales sau nu. E avantajul suprem al baietilor, marea problema a accesului. Ni se spune ochi pt ochi si dinte pt dinte. Trebuie omorate capre si trimise in pustie. Homosexualii sunt damnati. Un barbat cu penis care curge trebuie sa sacrifice 2 porumbei la intrarea in cort [:))].
Si apoi Iisus – personaj pe care il gasesc exemplar – apare in Noul Testament si spune “de fapt, Tati a facut o greseluta atunci. Ar vrea ca de acum toti sa intoarceti celalalt obraz si sa va iertati unii pe altii. Si de asemenea, apropo, s-a gandit sa devina all-inclusive si politically correct si sa-i primeasca si pe neevrei.
Si apoi suntem lasati de capul nostru 2000 de ani, cu un morman de chestii contradictorii. [...] Am trecut de la un Dumnezeu care vorbea direct cu oamenii lui – chiar daca prin intermediul tufisurilor arzand – la unul care ne lasa sa ne dam seama singuri ce si cum.
As vrea sa cred, chiar as vrea. Dar nu prea are sens. Si oricum, care e scopul Raiului? [...] Ce-ar fi ceva fara temeri si sperante, inceputuri si sfarsituri, lumini si umbre, contraste si contradictii? Conceptul de Rai ma sperie la fel de mult ca cel de Iad.” Iain Hollingshead
Vlad L spus
Sunt tot eu 1plus1egalx. Pot sa-ti impartasesc cateva ganduri? Ca unei surori?
. In primul rand Dumnezeu nu a ales o natie ci a ales un om. In al doilea rand natia asta era un grup destul de inexistent si impotriva carora dragostea ta ar trebui sa se arate, nu? Doar iubesti pe cel mai mic si slab? Sa nu spui ca nu. Nasterea nu decide nimic ea este un mijloc de a veni in lume, de a ne transforma din doua chestii mici in fapturi atat de frumoase si interesante. Ales nu este nimeni, decat in masura in care daca eu o intreb pe cea pe care o iubesc daca vrea sa-mi fie sotie, la raspunsul ei afirmativ pot spune ca este aleasa de mine. Totusi o intrebare dac ea spune nu ce este alegerea mea? Nimic, asadar alegerea este a lui Dumnezeu dar omul este participant intr-o masura destul de clara sper.
In masura in care oamenii nu puteau concepe anumite lucruri, li s.au cerut acte de o ciudatenie rara pt noi dar care pt ei aveau alta valoare, chestia cu caprele etc. Problema era abordata in functie de individ si starea lor de moment. Un barbat care trebuie sa sacrifice pentru anumite scursuri are o logica. Cel care are scursuri in timpul noptii, le are pentru ca in general acestea vin in urma unor vise erotice care cel mai adesea isi au corespondentul in gandirea de peste zi. Ce se incerca prin jertfele respective, constientizarea a ceea ce iti spun: vina pentru o gandire care nu dadea dovada de curatie si un fel de stimul exterior pentru o oprire a modului respectiv de viata. Daca urmaresti atent in NT vei vedea ca Isus nu rectifica nimic ci spune pentru ca ati fost incapabili sa patrundeti esenta a ceea ce a cerut Dumnezeu vi s-a ingaduit acest grad de pricepere-nepricepere al lucrurilor. Tipul exemplar devine impostor daca il admiri partial. Chestia cu homosexualii avea diferite intelesuri: de pilda daca acest gest impotriva chiar a naturii ar fi propasit, lumea ar fi fost astazi inexistenta probabil in forma ei umana. Boli-Sida, neprocreere, poate vei zice ca este o extrema dar nu cred deloc in imposibilitatea ei cata vreme sunt regiuni cu populatii intregi puse sub povara disparitiei pt astfel de cauze. Deci este greu sa spui fiecare cu treaba lui. Nici chestia cu lasati de capul nostru nu este adevarata: comunici cu parintii tai prin mijloacele existente, inclusiv cu mine care sunt destul de departe de tine doar pt ca vrei, daca nu ai vrea nu ai face-o. Tot asa si cu Dumnezeu, daca vrei poti comunica cu el dupa interesul tau pt aceasta, nu cred ca poti comunica cu cineva cu care nu ai interesul sa o faci. Daca iti lasa anumite libertati asta ar trebui sa te bucure pt ca nu esti un robotel care este programat pt ceva SI DOAR ATAT, ti se da extraordinara sansa sa poti decide in functie de ceea ce vrei.
Scopul Raiului? Bucuria ta deplina. Te ingrozesti ca nu vei avea temeri, pai te ingrozesti de cate ori le ai, nu? Este ca si cum ai zice paduchii astia orbili, imediat insa: vai dar ce voi face fara ei? Conceptul de iad si rai sunt realitati exprimate in termeni dupa intelegerea noastra dar esenta este fericirea ta, a mea si a celorlalti. Te gandesti? Ce zici, poate mai este si altceva ce nu ai priceput inca: ce este fericirea? Exstaz? Emotii? Ratiune necuantificata? Imi place ca totusi mai lasi loc si de altceva.
Vlad L spus
corectez:extaz
1plus1egalx spus
mi-a facut placere si incerc sa revin, cu deschidere vlad
ThaStar spus
Si mie mi-a facut placere, sincer Vlad; desi la inceput ma suparasem putin pt ca m-ai facut naiva doar pt k aveam puncte de vedere diferite [cand eu as fi putut spune acelasi lucru despre tine. despre toti cei ce cred ceva care din punctul meu de vedere este o fictiune bazata pe cateva fapte reale], pe parcurs mi-a trecut si ti-am inteles punctul de vedere; nu esti nici primul nici singurul care mi-a spus lucrurile astea, totusi nimeni nu poate sa imi schimbe parerea. Credinta in Dumnezeu este pt mine credinta in supranatural [numai pt ca sunt lucruri pe care nu multi oameni le pot face, de ex vindecarile “ca prin minune” and stuff, nu inseamna ca ele sunt neaparat de rangul divinului. Iti multumesc totusi ca ai petrecut timp analizandu-mi micul articol neglijent scris, si ca ai ai fost deschis fata de mine. Eu nu mi-am facut blogul decat pt a-mi scrie undeva gandurile si lucrurile care imi plac, dar ma bucur ca cineva a raspuns acestora. Iti multumesc inca odata.
ThaStar spus
inca o data*
Vlad L spus
M-am reintors pt un scurt mesaj, deja se face tarziu.
Naivitatea nu este ceva rusinos, fiecare avem o doza de naivitate, mai mare la tinerete si bine ar fi mai mica la batranete. Vreau sa sti ca chiar daca uneori sunt ironic sau aspru, n-o fac din rautate si pt ca te desconsider.
Cred ca esti putin naiva: “Nu cred in Dumnezeu. De ce nu cred? Nici eu nu stiu.”, din simpla ta prezentare reiese acest lucru. Nu cred ca este ceva rusinos, dar trebuie sa intelegi ca o parere este ceva diferit fata de un principiu. Parerea este o simpla judecata, nefondata si neargumentata chiar pt tine insati in acest caz. Iti inteleg pozitia si nu-ti dispretuiesc gandul, ile etichetez, te etichetez, dar iti dau posibilitatea sa devi ceea ce esti, ceva mai bun. Nu vreau sa-ti spun crede in Dumnezeu, asa cum au incercat altii, nici nu crede pt ca un sistem educational slabanogit de adevarate valori,, tie si noua; ne-a inoculat ca nu exista Dumnezeu, ci vreau sa te provoc sa dai ce ai mai bun in a afla daca exista Dumnezeu, daca iubirea este chestia vaporoasa despre care ni se povesteste sau ne-o imaginam, si daca nu meriti mai mult de la viata decat sa crezi ca o curva este proasta pentru ca nu stie sa isi faca propriul management sexual si astfel sa ramana activ sexual dar sa nu ramana curva. Facem schimb de ganduri, incercam ne fim de folos unul altuia ,emitem judecati unul asupra altuia dar, dand posibilitatea celuilalt sa se explice si sa se schimbe.OK? Deci nu-ti sunt dusman si nici sef ierarhic. Ok? Oricum intentia mea este sa-ti fiu de folos cu ceea ce pot. Deci nu te supara, iar daca totusi o faci, trebuie sa-ti treaca. Deci curaj. Inchei aici pe astazi.
Vlad L spus
ile*le
*sa devii
ThaStar spus
Vlad. eu am zis “de ce nu cred? nici eu nu stiu” pentru ca nu am stiut cum sa imi exprim mai bine gandurile. Si pentru ca unora li s-ar putea parea prostesti. Eu nu fac niciodata afirmatii fara ceva in spatele lor. Pur si simplu iti dau ca exemplu Holocaustul: nici eu nu stiu cat am plans citind carti si urmarind documentare pe acest subiect. Pana atunci nici nu mi-am putut imagina ca asemenea torturi se pot aplica animalelor, daramite oamenilor. Unde era atunci iubirea lui Dumnezeu? Unde era Dumnezeul care salveaza vieti si care are grija de cei care cred in El? Poate o sa imi zici ca au ajuns in Rai, sau ca au fost rasplatiti in viata de apoi. Ei bine, eu cred ca nimic nu poate compensa suferintele suferite de oamenii aceia. Nimic nu m-ar face sa spun “da, a meritat sa treaca prin asta”. Pacea sufleteasca? Iubirea pura si metaforica fara contact fizic? Nu imi sugereaza nimic. Frumusetea acestei lumi consta tocmai in micile griji, suparari…care te fac sa vezi un lucru frumos de 1000 de ori mai frumos. Nu vreau sa ajung in Rai, oricare ar fi el. Daca Raiul inseamna starea pura de fericire, crede-ma, nu ti-ai da seama de asta. Pentru ca nu poti fi fericit daca nu ai starea de nefericire cu care sa o compari. Fericirea ar fi pur si simplu o stare, ca cea de plictiseala. Nu iti dai seama ca iubesti pe cineva decat facand comparatie cu cineva pe care nu iubesti. Dupa cum am spus, Dumnezeu pentru mine, pentru altii, semnifica Constiinta. Lumea a fost creata de o forta. Nu exista nimic care a coordonat lumea, cu tot ceea ce cuprinde ea. In sensul asta prefer sa cred varianta stiintifica [nu ca m-as da in vant dupa stiintele exacte]. Vorbitul cu Dumnezeu, faptele din Biblie, nu sunt altceva decat corespondentul lucrurilor considerate de noi astazi “supranatural”. Cum am mai spus, doar pt ca asta nu se intampla decat foarte rar, nu inseamna ca este de ordinea divinului. Dumnezeu a fost creat de orgoliul oamenilor, si de nevoia lor de a crede in ceva. Eu nu cred ca viata e o curva, si nu cred ca o datorez cuiva,ca sunt aici doar pentru ca cineva a vrut asta. De asemenea, sunt inconjurata 98% de oameni credinciosi. Dar mai mult de jumatate dintre ei nici nu stiu in ceea ce cred. Mai multe stiu eu, pentru ca m-a interesat sa citesc Istoria Religiilor si alte lucruri de genul asta. Nu o spun doar pt k e “cool”, ci pentru ca astea sunt principiile mele. Dumnezeul promovat de Biblie nu ar fi trebuit sa lase sa moara atatia oameni in numele lui. Daca eu ti-as zice ca daca mori pentru mine, o sa traiesti fericit in alta lume, nu m-ai crede. Eu de ce sa cred atunci in lucruri scrise acum mii de ani. Poate ca sunt un fel de Toma Necredinciosul. Sau poate ca doar am alte pareri si alte idealuri in ceea ce priveste metafora “Dumnezeu”. Oricine cu destula imaginatie poate sa creeze o epopee a Domnului. Eu pot sa iau un om care il cred special si sa ii atribui insusiri de domeniul fabulosului. Si nimeni din ziua de azi nu ar crede ca el ar fi Dumnezeu. Poate ca eu nu sunt naiva. Poate ca oamenii care au ajutat la promovarea acestei idei au fost al naibii de naivi. Poate…sper ca ti-ai dat seama ca afirmatia mea nu a fost una nefondata. Si o intrebare personala, cati ani ai? Tu de ce CREZI in Dumnezeu? Multumesc din nou.
Vlad L spus
In primul rand, este nedrept sa spui unde era iubirea lui Dumnezeu si ti-as spune ca era in ochii tai cand ai varsat lacrima pt cei ce au suferit.
Crezi ca cineva care l-a cunoscut pe Hristos in carne si oase, fiind imbatat de vorbele -i frumoase, atunci cand a vazut ca a murit si s-a ales praful de tot ce a spus, ar mai fi gata sa moara pt el? Cum iti explici tu ca ucenicii au fost gata sa-si sacrifice viata dupa cele intamplate, daca nu ar fi fost o inviere.?
Noi nu vorbim de micii teroristi care au un ideal cu sanse mari sau mici de implinire, eu vorbesc de un om dezamagit de o cauza, crezi ca ar renunta la viata asa intr-un mod tembel? Daca era unul, poate, dar atatia din vremea aceea. Toata istoria poate fi catalogata ca nimic serios si totusi lucrurile s-au intamplat, martori au existat. Pana mai inainte spuneai referindu-te la evrei ca erau mari jefuitori prin Orient. Pai poate astia, adica blonzii cu ochi albastri, au facut un mic echilibru? Neeee, trebuie sa fim seriosi, acum iti place libertatea acum ai renunta la ea ca Dumnezeu sa faca cum stie.
Raiul?? Frumos cuvant, problema este ca, da-mi voie sa-ti spun ca inca nu le sti pe toate, exista trecere de la ceva frumos la si mai frumos, n-ai timp de plictiseala, de fapt n-ai timp de loc, timpul nu mai exista. Cand te indragostesti, te plictisesti pt ca nu esti parasita, jignita, inselata? Eu nu ma plictisesc, dimpotriva fiecare moment frumos prevesteste un altul. Primavara, te-ai plictisit de ea? iarna? atunci du-te in tara iernii sau a verii si vei vedea ca desi cei de acolo stiu de schimbul frumos de anotimpuri, totusi iubesc si nu se plictisesc de anotimpul lor. Viata este complexa, frumoasa si Dumnezeu este judecat prea banal, rezumandu-l la faptele oamenilor.
M-as bucura sa vezi si partea reala a lui Toma “necredinciosul”, este acelasi care a dat dovada de curaj si l-a urmat pe Domnul. Toti ucenicii au fost oameni si au avut slabiciuni, dar partea frumoasa este ca ei au trecut peste ele, noi continuam sa-i numim dupa reactia avuta la un moment dat nu dupa valoarea lor umana integrala. Orice om judecat secvential poate fi erou sau bruta, corect este sa fie judecat ca un ansamblu. Asta este si prejudecata. Ai vazut, ai inregistrat si etichetat.NEEE. Nu-mi place deloc cand suntem as usor prinsi in capcana asta.
Legat de Holocaust, este oare o alta epopee, oare a existat? Tu ai vazut chestii ce pot fi usor regizate, trucate etc. Cum de ai ales sa crezi ce “ai vazut”? daca eu iti trimit o poza vei crede ca sunt eu? daca sunt un pedofil?daca sunt un sot neinteles si caut o aventura? daca …. Neeee, nu poti garanta nimic din ceea ce spun, deci judecata noastra este destul de subiectiva. Ai putea muri pt mine? Nu! Dar daca eu ti-as spune verzi si uscate si as culmina cu a-ti spune ca voi invia? Apoi vazand ca nu mai inviez, ai mai putea muri din cauza aplicarii credintei tale in mine? Logica bunului simt iti spune ca nu, deci eu as fi mai retinut cu epopeea.
Eu cand descopar ceva nou ma bucur mai mult decat de ceva vechi, asta din pricina prejudecatilor, ele intr-o forma sau alta stau lipite de noi. Ma bucur de nou tocmai pt ca nu am experienta trecutului in acea privinta, face asta ca experienta mea sa fie plictisitoare, dar daca experienta ar evolua din frumos in mai frumos, doar pt ca nu am experienta aceasta inseamna ca ea nu este posibila? Nu-i asta o prejudecata?
Cand ai aparut tu pe lume cineva a trebuit sa faca ceva, datorezi viata ta cuiva, dar daca mai pui la socoteala ca cei ce ti-au dat viata au imprumutat ceva ce nu era a lor, atunci datorezi viata si celui ce era proprietarul lucrurilor imprumutate. Partea reproducatoare din noi nu ne apartine pt ca nu am facut nimic s-o avem si chiar daca am face ceva ea ar fi tot imprumutata de la altcineva, noi insine nu putem da viata, suntem incapabili. ne place sa credem contrariul dar poate te gandesti serios la ceea ce am scris mai inainte.
Tu spui ca nu ai crede in lucruri scrise acum mii de ani, atunci da-mi voie sa asum ca nici nu ai muri pt un inselator, doar daca nu cumva ar fi ceea ce spune si lucrurile nu s-ar fi intamplat exact asa cum ti s-a spus.
Iti recomand sa citesti Jurnalul Fericirii de Nicolae Steinhardt si “Cu Dumnezeu in subterana” de Richard Wurmbrand, doi evrei convertiti la crestinism si trecuti prin inchisori si grele suferinte din pricina a ceea ce au crezut.
Nu cred in afirmatia ta ca fiind fondata, trebuie sa incerci sa vezi lucrurile cu ochii tai, nu din perspectiva altora nici macar a mea. Apoi poti emite judecati partial valabile sau valabile dar care te definesc pe tine ca om individual nu ca unul indoctrinat de un sistem educational barbar cum este cel romanesc de vreo ceva zeci de ani.
Nimeni nu-ti spune despre cei studiati in scoala, ce apartenenta religioasa au avut sau nu. Cati dintre cei studiati sti ca au fost masoni? Ce este un mason? cati au fost crestini? Ce este un crestin? Cati au fost atei? Ce este un ateu?
Apoi cum se regasesc elementele credintei lor in opera respectiva si ce influenta are opera respectiva asupra celui ce-ti preda si nu in urma a ta? Deci lasa-ma sa spun ca noi toti suntem indoctrinati sa nu acceptam nici macar ceea ce sustinem. Sustinem posibilitatea aparitiei lumii din nimc, dar negam existenta lui Dumnezeu, pai nu este tot o posibilitate? Cu drepturi egale? Ai fost tu invatata de mica cum ca lumea ar avea doua teori legat de aparitia ei? Nee, nimic, pt ca am construit doar partea care ne place a jocului si numim inculti si prosti pe cei ce indraznesc sa se afle de cealalta parte a mesei. Unde este echiatatea si echidistanta in analiza? Ok ma opresc aici si te las sa “rumegi” putin o alta perspectiva asupra vietii decat ti s-a aratat.
Deci naivitatea nu este ceva rau daca ea iti ofera libertatea pe care au pierdut-o cei ce nu o mai au:poti avea o perspectiva mai buna. Nu fugi de ea ca fugi de ceva bun.
Cati ani am, nu mai conteaza, am atati cati imi dai, ramane de vazut daca mai putini sau mai multi.
Nu-mi mai multumi, am primit multumirile tale si de acum nu trebuie sa o mai faci, nu de alta dar ma simt jenat. Poate iti voi explica o data de ce.
De ce cred in Dumnezeu? Cand ma uit cate mii de ani au trebuit si abia am ajuns la stadiul de “monkey jungle” nu pot sa nu raman cu gura cascata cand imi privesc mana miscandu-se in miscari complexe si ordonate, extraordinar, si zici ca am aparut din nimic. Noi doi comunicam si nici nu ne stim, extraordinar, si zici ca ai aruncat mai multe prafuri si aparut noi, gandim, comunicam, iubim, suferim, plangem, ce sunt toate acestea?Praf? Evolutie? Din inexistenta nu poate evolua nimic. Deci cum as putea sa nu cred? Toate imi vorbesc despre Dumnezeu. Nu ma plictisesc de rasaritul soarelui si nici de apusul lui, de frunza si iarba, de animale, de oameni, dincolo de toate neajunsurile si rautatile fiecaruia, ramane partea frumoasa din noi, viata, Ce este un geniu fara viata? Sa ne ajunga balaceala in ganduri ca sa credem ca asta este totul? ce teorie seaca, gandesc deci exist, restul dispare, vazul, simtul nu sunt nimic? Viata din noi si tot ce ne inconjoara sa fie nimic, curata obraznicie sa reduci totul la gand si perfecta limitare cerebrala.
Ma opresc aici si imi va face placere sa revin, deci nu te supara. Chestia asta este mai de folos, caci intradevar te pot supara, dar iti va trece pt ca intelegi ca nu o fac cu nici urma de rautate.
Vlad L spus
Una din cele mai frumoase descrieri a lui Dumnezeu, inceputul descrierii:
http://www.youtube.com/watch?v=UnTskwvR7Qo
Sper sa intelegi, este in engleza.