Peste tot… pe strada, in parcuri, pe strazi, la concerte, terase, stadioane, uneori la teatru sau la muzeu, sunt ei. Copii de ieri, adolescentii de azi, adultii de maine. Ceea ce numim “noua generatie”, care ne incanta dar totodata ne sperie, in care ne punem sperantele si nadejdea si totusi ii asteptam cu sufletul la gura. Generatia care are propria mentalitate, propriile mijloace de distractie si culturalizare, propriul limbaj, si bineinteles care isi doreste mai presus de toate independenta si libertate. Tinerii care au propriile griji, propriile responsabilitati, propriile idealuri. Copiii care terorizeaza adultii prin inteligenta, prin indrazneala, prin gandire mareata si prin ambitii atat de inalte incat se poate crede ca le sunt inaccesibile.Ei vor totul, fara a da nimic in schimb. Sunt inconjurati de persoane de aceeasi varsta, de prieteni, dar se inchid mai mult in ei. Isi cer drepturile, dar nu stiu sa se justifice, sa le apere cu argumente solide si nu cu injurii la adresa celor ce incearca sa le puna limite. Au devenit peste noapte, in loc de Feti-Frumosi, zmei…si in loc sa sperie copiii, sperie adultii. Sunt singuri sau singuratici. Copii-problema sau rebeli fara cauza. “Tocilari” sau cu ambitii inalte. Au acces la informatie, o folosesc, invata intr-un an cat altii in zece, dar de cele mai multe ori sunt desemnati “nestiutori”, “obraznici”, “cu nasul pe sus”. Condamnati de o societate conservatoare, nu isi gasesc locul, isi definesc cu greu personalitatea si se simt constransi in special de adulti. Adultii, care le pun limite absurde, de teama a ceea ce pot deveni. Sunt precoce, nu au nevoie de prea multe indrumari pentru a ajunge pe drumul pe care il doresc, uneori chiar refuza ajutorul venit de la “inamicii” adulti. prea naivi, prea doritori de a se afirma, o iau pe cai gresite, din dorinta de a avea experienta proprie, nu de a “invata din greseli”, sau chiar din teribilism.Majoritatea adultilor declara ca au o parere proasta despre adolescentii in ziua de azi, ii acuza ca nu au vocabular, ca sunt obraznici, ca intrec limitele, provoaca suferinta din jur. Considerati prea libertini, preocupati doar de propria persoana, adresandu-li-se vorbe ca “desfranati”, “aerieni”, “nenorociti”, nici nu e de mirare ca unii au ajuns sa se identifice cu aceste “calitati” si se poarta ca atare. Putini sunt cei care nu generalizeaza, nu arata cu degetul, ci vad adevarul de dincolo de comportamentul afisat pentru a se evidentia. Putini sunt cei care apreciaza ca isi exprima punctul de vedere si il sustin cu tarie, ca majoritatea sunt elevi buni, care se straduiesc sa se afirme, sa isi dezvolte personalitatile. Adultii vor sa le schimbe comportamentul “obraznic”, dar cand vine vorba de solutii nimeni nu gaseste. Poate ca nu sunt, poate ca nu le-au descoperit ei. Poate ca nu e de ajuns sa scazi o nota la purtare, sa ii “tunzi la zero”, sa ii pui pe parinti sa stea tot timpul langa ei, sau sa ii pui la munca. Cei care doar au trecut de pragul adolescentei, care au orizonturi mai largi, idei “democratice”, stiu insa ca aratand respect castigi respect, ca prietenia face mai mult decat vorba de ocara. Dialogand cu ei, ascultandu-i, lasandu-i sa ia decizii proprii, poti deschide multe usi. Adolescentii nu sunt niste fiare de nestavilit, sunt niste tineri ce au nevoie de coordonare fara constrangeri. Au nevoie sa simta ca ei sunt cei care isi creeaza drumul in viata, ca isi urmeaza propriile principii si nu pe ale altora.Sunt cei ce ne uimesc tot timpul, in bine sau in rau. Sunt cei care vor stabili noile reguli. De neoprit, de neschimbat. Sau nu. Loveste-i si se vor ridica, invata-i si te vor depasi in stiinta, insulta-i si vor riposta. Mai presus de toate, iubeste-i si arata-le incredere, pentru ca ei sunt cei care vor construi un viitor mai bun si mai luminos.
